Why does one begin to write? "Because she feels misunderstood, I guess. Because it never comes out clearly enough when she tries to speak. Because it's something to do to pass the time until she is old enough to experience the things she writes about." [Nicole Krauss]

viernes, 14 de marzo de 2014

Cititi, fetelor.

Urãsc sã aud afirmatia"niciodatã nu vei cunoaste persoane noi dacã stai citind toatã ziua". Oricum, nu concep o initiere a cunoasterii fãrã o temã de discutie interesantã. 

Ok, si despre ce veti vorbi dacã de bunã voie amândoi ati votat ignoranta? 

"Esti frumoasã"... e capabil sã ti-o spunã orice fiintã, indiferent de greutatea scaunului pe care îl are la cap. Si calitatea asta ti-o poate rãpi viata oricând pentru cã nu a fost un act voluntar din partea ta. La fel cum nici golirea creierului nu este un act voluntar. Trebuie doar sã stai si sã nu faci nimic. Sau sã iesi pur si simplu "sã cunosti oameni" fãrã vreun scop anume, în afarã de cel binecunoscut, sãrãcãcios si strict biologic.

Dar nu astepta sã te laude oamenii pentru cãrtile pe care le iubesti.  Fii dispusã sã înveti lucruri noi, chiar si de la protagonistii romanelor. 

Citeste pentru tine, citeste ca sã-ti deschizi noi orizonturi, ca sã ai o temã de discutie oricând, ca sã nu-ti pierzi cuvintele înaintea nimãnui. Fii în stare sã contrazici, sã nu fii deacord, sã îti menti punctul de vedere bazat pe afirmatii credibile. Si totusi, îmbinã toate acestea cu feminitatea si blândetea caracteristicã nouã.  

SAPIENTIA SOLA LIBERTAS EST.




A TREIA SANSÃ Scurtmetraj crestin

Înaintând cu pas domol pe drumul anevoios al vietii, mã mai opresc, mai cânt, mai sper... Astept. Desi … nu sunt prea convins de scopul asteptãrii mele.
Am ratat multe ocazii de a-mi gãsi alinarea: un tren, mai unul, si încã unul... Stiu cã doar urcând în tren pot fi salvat, iertat si cu viitorul asigurat. Dar am crezut cã pot retine nisipul în clepsidrã, si el s-a scurs atât de repede. Acum, ce-mi mai rãmâne oare? Sã mai astept un tren? Va mai veni vre-unul?
Si totusi, astept.
Cu capul plecat si inima strânsã în pumni, mã gândesc sã mã avânt spre poarta numitã “Salvare”. Trenul e aici. Mai este îndurare!
https://www.facebook.com/Elroistudio 
Grãbit, târând bocancii pãcatului greu, mã îndrept cu sperantã spre primul vagon. E lume-nãuntru ce mã cheamã zâmbind sã-ntind mâna, s-apuc harul ce se ia cu nãvala. Dar... stai! Voia bunã, si dansul, si chiot, si cânt, distractia si cârciuma.. toate acestea, cui le las? Ar fi mai bine s-astept încã un ceas. Trenuri sunt multe. Doar mai sunt alte ocazii la fel.
Si-ntorc fatza tristã spre gara de sud. M-asez pe bancã cu gândul pierdut. Ce am fãcut? Încã un tren.. Acum, remuscarea. A fost oare ultimul? De ce l-am ratat? “Prioritatea mea e distractia de-aici. Nu o pot vinde pe ceva nesigur” îmi spune susurând un gând nãstrusnic. Nu stiu ce se aflã în vagon, dincolo de usã. Mi-au spus doar cã acolo pot fi liber cu adevãrat. Oricum, acum nu mai pot schimba nimic.
În zarea seninã rãsare ceva. Miscare pe peron, agitatie si zumzet. E sunetul sperantei, a gândului cã încã mai am o sansã. Se apropie trenul si timpul se scurge, iar decizia trebuia sã fi fost luatã deja. Tic-tac. Trenul e-aici. As putea produce o schimbare cu o simplã decizie.
Si iatã trenul se opreste încet parcã sugerând cã ar putea fi ultima posibilitate. Si sunt convins. Pornesc din nou cu avânt înspre vagon, cãrând dupã mine bagajul învechit. Si usa se deschide. Oamenii de-acolo chiar par fericiti. Doresc si eu aceastã fericire. Ah, ce bucurie cã acele ceasului încã mai sunã si timpul nu s-a sfârsit. Dar nu mai pot risca. Acesta chiar poate fi ultimul tren.
Cãlãtoria spre fericire abia a început.


Video realizat de ElRoi Studio:
VIDEO A treia sansa

viernes, 31 de enero de 2014

Pune un cocalar în viata ta!

Vrei sã fii cea mai tare din cartier plimbându-te cu BMW-ul, neavând nici un alt scop în viatã decât de a-i impresiona pe ceilalti? Ia-ti un cocalar.

Vrei sã te plimbi pe stradã cu o persoanã care scuipã la fiecare pas pentru cã asa a auzit el cã e jmeker? Ia-ti un cocalar.

Vrei ca numele tãu sã sufere o metamorfozã si sã devinã ceva gen frumushik meah, pãpushik sau jmekerita mika? Ia-ti un cocalar.

Vrei sã asculti manele non-stop si sã înveti sã scoti mâna din masinã pe geam ca sã vadã toti valoarea ta? Ia-ti un cocalar.

Vrei sã ai lângã tine mereu o persoanã care scrie cu "k", "j" si "q" reusind astfel ca fiecare cuvânt sã devinã indescifrabil (gen "kasa", "qm ai zis" sau "jmeker")? Ia-ti un cocalar.

Vrei sã îti petreci ziua prin mall, cã asa fac barosanii, uitând pur si simplu ce-i aia bibliotecã? Ia-ti un cocalar.

Vrei sã înveti sã înjuri cu stil pe toatã lumea, dar sã nu stii sã legi o propozitie simplã fãrã sã cauti pe Google? Ia-ti un cocalar.

Vrei sã confunzi constant cratima cu cratita folosind primul termen doar la binecunoscutul substantiv "mã-ta" cã asa ai auzit tu în melodie? Ia-ti un cocalar.

Vrei sã îti fie jenã peste tot pe unde mergi? Pune un cocalar în viata ta!

lunes, 16 de diciembre de 2013

La multi ani, Bogdiiiiiiii

           Deobicei, când cineva drag împlineşte o vârstã frumoasã, scriu câteva rânduri amintindu-i de momentele plãcute petrecute împreunã, de persoanele care ne iubesc, dar sunt departe de noi, de copilãrie şi tot felul de chestii din astea nostalgice. 

     Azi însã, cuvintele au început parcã sã batã în retragere. Sunt într-o stare de şoc încã: toti cei din casã suntem majori! Dintr-o datã, lui Prâslea cel Voinic (zis şi Bogãdi) i-a venit timpul sã devinã om mare, adult, responsabil. Cel putin în teorie, c-apoi practica ne omoarã. 

     Am mai auzit eu povestiri din astea, cã la 18 ani ai parte de mai multe responsabilitãti şi lumea se bazeazã mai mult pe tine, dar în fond şi la urma urmei, responsabilitatea cea mai mare tot sã nu ajungi acasã mai târziu de ora 1 rãmâne. C-aşa îi regula la noi, Bogdi, sã nu crezi cã tu ai scãpat... 

    Ș-acum nu îmi rãmâne decât sã îti urez la multi ani şi sã te felicit pentru cã ai prietenii cei mai superbi care existã.